Publicat de: adriandimitrie | Februarie 1, 2011

Formula schimbarii

Cand vine vorba de schimbari si indeosebi de schimbari mai semnificative cum sunt si schimbarile organizationale si sociale, lumea e adeseori sceptica, tematoare ori idealista si prea rareori pragmatica.

De ce se intampla astfel? Se intampla astfel pentru ca la schimbari de mare amploare intervin o multime de variabile care rar sunt controlate de un singur om. In conditiile in care oamenii considera ca nu pot influenta un rezultat, tot ce le ramane de facut este sa creada ca e prea complex pentru a se putea intampla sau, sa creada ca se va intampla intr-o directie care poate va corespunde sau nu cu nevoile lor.

Cativa oameni (David Gleicher, Richard Beckhard, Reuben T. Harris si Kathie Dannemiller) au elaborat si rafinat o “formula a schimbarii”. Desi e departe de a raspunde la toate aspectele concrete pe care le presupune o schimbare, este un pas inainte deoarece reuseste sa dea o idee asupra mecanismelor schimbarii.

Formula lor arata cam asa (factorii sunt tradusi astfel ca formula nu are aceleasi litere ca si in varianta engleza):

(N x V x P) > R

Daca produsul acestor trei factori:

N = nemultumirea asupra felului in care decurg lucrurile

V = Viziunea asupra a ceea ce este posibil sa se realizeze

P = Planul, primii pasi care trebuie luati in directia schimbarii

este mai mare decat:

R= rezistenta

atunci schimbarea poate avea loc.

Nemultumirea este factorul cel mai des intalnit, uneori chiar fara a fi insotit de ceilalti doi (viziunea si planul de actiune). Insa, nu orice nemultumire este suficienta, pentru a fi eficienta in aceasta formula ea trebuie sa fie cristalizata, sa fie intelese sursele ei si sa existe un sentiment de urgenta/necesitate asupra nevoii de a lua masuri pentru a remedia situatia.

Pentru ca o schimbare sa poata avea loc este nevoie de a identifica o viziune care sa ii capteze pe cei nemultumiti. Ea trebuie formulata avand in vedere nevoile, expectatiile si aspiratiile celor nemultumiti

De asemenea, este nevoie sa fie identificati si acei primi pasi esentiali care pot antrena oamenii in urmarirea viziunii pe care o au. Planul care se construieste trebuie sa fie clar si sa indice cum se va trece de la lipsa de satisfactie din prezent la starea de bine prefigurata de viziiunea schimbarii.

Rezistenta este un factor normal in orice proces de transformare. Ea poate lua forme diverse de aceea este necesar sa fie analizata. Odata evaluata se pot lua masuri pentru reducerea ei.

Scrisa in acest fel, formula sugereaza ca primii trei factori se multiplica astfel ca daca unul dintre ei este la un nivel scazut sau absent atunci produsul va fi mai mic decat valoare rezistentei. Acesti trei factori nu se compenseaza intre ei in cazul in care unul e foarte scazut, toti trei factorii trebuie sa aiba o marime considerabila pentru ca produsul lor sa depaseasca factorul rezistentei.

Daca nemultumirea nu este cristalizata, daca viziunea oferita este neclara sau daca planul este vag conturat atunci schimbarea nu are destula forta sa depaseasca rezistenta manifestata fata de ea.

 

Materialul este o sinteza a informatiei din aceste surse:

http://en.wikipedia.org/wiki/Formula_for_Change

http://www.super-business.net/Knowledge-Management/852.html

http://www.slideboom.com/presentations/110991/The-Change-Formula

Anunțuri

Responses

  1. Am ajuns si eu la aceleasi concluzii dupa anii mei de „activism” virtual

    Stam bine la N… e deja ceva genetic 😉
    Dar f prost la V si catastrofal la P. Si aici e ceva genetic…

    P.S.
    Lasa te rog si o trimitere la surse daca posibil

  2. Buna Tio

    Am adaugat sursele in postare.

    Intr-adevar cu nemultumirea stam cel mai bine desi chiar si acesteia ii lipseste cristalizarea necesara si sentimentul de urgenta. E mai degraba vorba de o nemultumire cronica amestecata cu fatalism si resemnare. Cred ca „n-ai ce face” si „asa suntem noi romanii” sunt cele mai edificatorii expresii care exprima aceasta nemultumire cu specific romanesc. 🙂

    Ar fi ceva viziuni dar ele nu rezulta atat de mult dintr-o analiza a resurselor si conditiilor actuale ci mai mult din niste modele exterioare pe care oamenii le-ar vrea copiate.

    Cam asa e, planificarea e cel mai nevralgic punct.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: