Publicat de: adriandimitrie | Ianuarie 9, 2012

Despre reforma si partide noi

Cum a evoluat democratia romaneasca?
Am putea spune suboptimal. Evenimentele de la inceputul anilor `90 au pus o amprenta puternica care inca se remarca si acum; din pacate scena politica a ramas dominata de partide alcatuite din fosti comunisti si securisti iar lustratia este doar o idee neaplicata. Odata acaparata scena politica de aceste partide care promoveaza persoane cu serioase probleme de credibilitate a urmat si continua pana astazi o coruptie endemica, o incompetenta si nesimtire generalizata, urmata finalmente de modificarea legii partidelor astfel incat sa ingreuneze accesul neavenitilor in politica, concomitent cu reducerea la tacere a opiniei publice prin cumpararea mass-mediei si slabirea organizatiilor civice.

De ce ar fi interesat omul de rand de aceste aspecte?
Pentru efectele pe care le au asupra societatii in care traieste sau din care este obligat sa emigreze. Dincolo de statistici si realizari prezentate trunchiat, slabul progres ori chiar regres al economiei, sanatatii, invatamantului, justitiei, este evident. Fostele intreprinderi s-au privatizat fraudulos in avantajul unor „fosti” sau „baieti destepti” iar consecintele sociale au fost dramatice. Marile contracte de privatizare sau de lucrari au clauze paguboase pentru stat si nimeni nu pare responsabil pentru acestea. Domeniul sanatatii este condus prost de ani de zile si este la fel de capusat ca si orice alt domeniu care beneficiaza de bani publici, efectele fiind scaderea calitatii si scumpirea actului medical. Invatamantul nu mai prezinta de mult o prioritate pentru politicienii din Romania iar scoala romaneasca nu mai are nici o directie clara si nici capacitatea de a pregati noile generatii. Astazi, privind la deciziile judecatoresti, putem spune fara indoiala ca Romania are o justitie pentru oameni de rand si una pentru oameni cu functii sau bani. Justitia este corupta, lenta si ineficienta neindeplinindu-si rolul de protejare a societatii de elementele ei deviante.
In plus, somajul real datorat distrugerii economiei, taxele exagerate puse pentru a acoperi risipa banilor publici, preturile mari rezultate din coruptia sau incapacitatea statului de a reglementa, au condus la o scadere a calitatii vietii si cresterea fenomenului de emigratie.

Care au fost raspunsurile societatii?
Au existat persoane mai active care au incercat crearea unor organizatii care sa reprezinte realitatile si nevoile societatii civile, crearea unor partide sau promovarea unor independenti la diversele alegeri. Totusi, astazi societatea civila nu are organizatii credibile sau eficiente. In general discursul politic care promitea sa indrepte greselile din guvernarile anterioare a prins la public mai ales daca a fost promovat de partide mari dar, din pacate nici una din aceste promisiuni nu a fost concretizata pe masura asteptarilor. In ceea ce priveste independentii rezultatele sunt deocamdata mult sub potential din cauza legislatiei si a comportamentului partidelor.
Deoarece nici unul din raspunsurile de mai sus nu a fost suficient, pentru a aduce schimbarea dorita de o parte semnificativa a populatiei, a aparut si idea partidelor noi, construite de la zero cu oameni care nu au mai fost implicati in politica. Multe dintre aceste initiative au proliferat pe retelele de socializare dar nu au depasit limitele acestora. Altele au avansat un pas mai mult in spatiul virtual prin construirea de pagini proprii. Cateva au reusit sa creeze si organizatii teritoriale iar in cazuri foarte rare chiar sa participe la alegeri. Pana in prezent nici una din aceste initiative nu a avut succesul scontat si nu a reusit eficientizarea administratiei si reformarea societatii.

De ce nu a functionat?
In principal din cauza celor care se opun schimbarii si a lipsei de experienta a celor ce doresc schimbarea.
Cei care se opun schimbarii incearca sa isi mentina sau sa isi creasca avantajele avute in urma functionarii administratiei asa cum a avut si are loc pana in prezent. In aceasta categorie intra partide, politicieni, diverse organizatii, slujbasi mai mari ori mai mici din diverse institutii bugetare, neamuri si prieteni de politicieni care au acum anumite beneficii nemeritate, oameni de afaceri a caror succes se bazeaza intr-o forma sau alta pe relatia cu statul, etc.
Lipsa de experienta a celor care doresc schimbarea s-a manifestat in multe moduri: viziuni/asteptari nesustinute de realitatea concreta, organizare deficitara, neasigurarea resurselor umane necesare proiectului, implementari suboptimale a solutiilor promovate, incapacitatea de a evita contaminarea noilor organizatii politice, etc.


Dificultati in promovarea unei noi organizatii politice

Prima problema discutata imediat dupa ce se aduna cativa oameni este daca chiar este nevoie de o organizatie politica. In mod aproape invariabil odata constituit un grup, vor apare opinii care vor milita pentru formarea unui partid, sustinerea de independenti sau crearea unei miscari civice (ONG). Toata lumea pare a dori schimbarea dar opiniile sunt impartite despre care ar fi modalitatea cea mai potrivita de a o obtine.
Avantajul de baza al partidului este vazut ca fiind posibilitatea de a avea un rol in decizii importante odata cu intrarea in parlament. Dezanvatajele cele mai frecvent enumerate sunt dificultatea constituirii si promovarii acestuia astfel incat sa depaseasca pragul electoral precum si lipsa de instrumente pentru a-l mentine in afara influentei elementelor corupte.
Avantajul independentilor este ca pot fi promovati mai usor decat un partid. Dezavantajul lor este ca au mai putina influenta decat ar avea un partid.
Avantajul miscarilor civice este considerat usurinta in initierea lor si posibilitatea de a face ceva concret, vizibil pentru electorat. Dezavantajul lor este ca sunt vazute ca fiind fara relevanta la nivelul deciziei politice.
Pe aceste teme, adesea membrii isi sustin opiniile cu mult partizanat si este prima ocazie de scindare a grupului de discutii proaspat constituit. In general, situatia este vazuta ca fiind de tip ori-ori si se refuza vehement variantele neagreate neluandu-se in calcul realizarea etapizata a initiativei sau posibilitatea coexistentei a mai multor abordari. Daca cumva, de exemplu, se ajunge totusi la idea ca nu ar fi rau sa se inceapa cu un ONG urmat apoi de partid, sau cu un ONG si in acelasi timp cu strangerea de semnaturi pentru partid o alta obiectie este cea a limitarii resurselor materiale sau umane.

Presupunand ca finalmente se ajunge la idea promovarii unei organizatii politice (partid, miscare, etc.) poate apare un punct de dezbatere legat chiar de idea necesitatii unei noi organizatii politice: „de ce sa se construiasca un nou partid in loc sa fie reformate cele deja existente?”.
Aceasta tema de dezbatere trece cu vederea faptul ca reforma are loc prin utilizarea ambelor variante, atat prin constituirea de organizatii politice noi cat si prin reformarea celor vechi si, fiecare cetatean se poate implica in cea pe care o crede mai potrivita.

Un alt aspect care isi face loc in discutiile dintre membrii unor initiative pentru noi organizatii politice este cel al deschiderii fata de oamenii deja implicati in politica, indeosebi reformistii din diversele partide deja existente sau a simplilor membrii de partid. Acesta este un aspect important in constituirea noilor organizatii politice deoarece are rolul de a evita traseismul politic si poate preveni deturnarea ulterioara a noilor initiative. Este util sa se stabileasca reguli clare in acest sens si acestea sa fie respectate. Acceptarea doar a membrilor de partid care nu au avut functii in alte partide sau pozitii publice sau a politicienilor care au avut diverse functii publice ori in partid doar dupa trecerea unei anumite perioade de timp de la detinerea respectivei functii pot prezenta solutii de compromis rezonabil.

Un aspect important pentru multi oameni care discuta despre noi organizatii politice este orientarea doctrinara a acestora. Discutiile se intampla a fi uneori inutil de aprinse, cu argumente mai mult sau mai putin coerente ori complete, si constituie un alt moment in care poate avea loc separarea a diverse sub-grupuri sau chiar scindarea grupului de discutii si eliminarea in afara organizatiei a unor membrii.
Cu respectul cuvenit pentru opinia politica/economica a fiecaruia trebuie totusi amintit ca, in Romania, unor masuri de stanga sau de dreapta luate de-a lungul timpului le pot fi imputate anumite neajunsuri dar cauza principala a problemelor cu care se confrunta societatea este ca, indiferent de doctrinele asumate, partidele politice existente au promovat si promoveaza incompetenta si coruptia.
Legat de aceste doctrine, initiatorii de organizatii politice noi mai propun uneori si seturi de masuri ce ar trebui aplicate pentru a corecta situatiile actuale. Adesea, problema cu aceste seturi de masuri este ca nu prezinta credibilitate fiind lipsite de coerenta ori autoritatea necesara iar, la o analiza mai atenta este greu de gasit o modalitate concreta de aplicare a lor.

Ce fel de partid nou ar putea avea sansa?
Ar exista doua variante, prima ar cuprinde doar initiativa unui grup iar a doua optiune ar presupune o alianta a mai multor grupuri.

Pana acum nici un grup nu a reusit sa lanseze o platforma care sa conduca un partid complet nou in parlament. Aceasta nu inseamna ca acest lucru nu ar fi posibil. Exista posibilitatea ca anumite initiative sa aiba in vedere un numar suficient de mare de persoane astfel incat sa ii asigure bazinul electoral pentru a trece pragul electoral. Acest tip de platforma este posibil sa apara pe un fond populist sau prin transmiterea unui mesaj in care sa se regaseasca o parte semnificativa a electoratului.
Multi dintre cei cu initiative privind noi organizatii politice au sperat si poate inca spera a reusi sa „aprinda scanteia” iar evolutia respectivei organizatii sa fie foarte rapida, trecand intr-o perioada scurta de la un relativ anonimat la o recunoastere nationala si eventual chiar castigarea unor locuri in parlament, intr-o varianta optimista, chiar cu ocazia primelor alegeri.

A doua varianta, ar presupune ca nici o initiativa singulara nu ar reusi sa capteze suficienta sustinere pentru a trece pragul electoral. In aceste conditii, initiatorii unor organizatii politice noi ar putea fi tentati ca prin organizatiile lor sa colaboreze, sa se alieze sau chiar sa fuzioneze.
Acest proces poate fi laborios deoarece necesita ca respectivele initiative sa isi gaseasca un „numitor comun” pe care sunt dispuse sa-l sustina. Analizand diversele mesaje ale unor initiative politice, dincolo de doctrine si masuri care le pot separa, mesajul lor pare a cuprinde ca element comun insatisfactia fata de politica si politicienii actuali, in general dorindu-se in politica oameni noi, mai competenti, mai putin corupti care sa poata administra tara mai eficient si mai transparent.
Desi exista acest fond comun de gandire, pana in prezent nu s-au remarcat evolutii semnificative in sensul colaborarii diverselor initiative; lipsa de experienta, neincrederea in ceilalti, atasamentul excesiv fata de propriile solutii, supraestimarea propriilor eforturi/realizari, posibil chiar si diferentele dintre agendele asumate si cele urmarite fiind probabil printre cele mai frecvente cauze ale acestui fenomen.

Care sunt garantiile oferite de initiativele privind promovarea unor noi organizatii politice?
In principal noile organizatii politice pot oferi doar cateva feluri de garantii:
– Calitatea membrilor grupului certificata de realizarile lor personale, profesionale sau academice preferabil insotite de absenta unor probleme legale si de alte aspecte ce pot deranja alegatorul in istoria celor ce se doresc a fi noii politicieni.
– Desfasurarea unor activitati care sa indice capacitatea si determinarea grupurilor de a atinge scopurile propuse.
– Stabilirea de la bun inceput (eventual ulterior introdus in statutul organizatiei) a unor clauze care sa garanteze integritatea si continuitatea evolutiei grupului pe directia enuntata initial (transparenta, politici referitoare la aliante, etc.).
Pana in prezent acestui gen de garantii nu li s-a acordat prea multa importanta si ca urmare sunt insuficient dezbatute de catre initiatori si sunt rar oferite electoratului.

Posibile evolutii
Deocamdata doar doua-trei initiative politice par suficient de active si de numeroase pentru a avea sansa de a se constitui ca si partid. Inca este neclar cat ar fi acestea de votate si care va fi politica lor de aliante sau efectul reformator pe care l-ar putea avea in politica si administratie. Toate celelalte grupuri deja constituite sau grupuri de discutii despre anumite initiative sunt in faza incipienta, avand o sustinere si expunere prea mica pentru a putea spune ceva cert despre evolutiile lor. Exista posibilitatea oricand ca un personaj, sir de evenimente, mesaj social, etc., sa catalizeze dinamica unui grup si sa-l puna in prim planul noilor organizatii politice dar, deocamdata ramane doar o posibilitate teoretica.

In plan paralel poate apare o colaborare intre mai multe initiative.
Scopul si „numitorul” comun ar fi cel de a crea alte oferte politice prin identificarea celor care doresc acest lucru si au disponibilitatea sa se implice activ.
Principiile minime pe care aceste grupuri ar trebui sa le sustina pentru a-si mentine caracterul de initiative reformatoare ar consta in promovarea competentei, integritatii si transparentei. Pentru orice partid politic actual sau viitor care doreste cu adevarat reforma ar fi dificil sa isi sustina coerent mesajul reformator daca nu ar adera la astfel de principii iar actiunile sale nu ar confirma asumarea lor.
Cat timp initiativele raman izolate fiecare dintre ele trebuie sa incerce de una singura sa indeplineasca conditiile deloc usoare ale constituirii unei organizatii politice cu expunere nationala. Astfel, colaborarea ar da sansa conlucrarii pe anumite activitati dar si al compensarii, permitand specializarea lor. Unele grupuri pot avea mai multi specialisti in diverse domenii (IT, marketing, drept, economie, PR, etc.) iar fiecare grup poate oferi asistenta sau ajutor altor grupuri pe domeniul in care este mai specializat sau are mai multa experienta. Astfel grupurile pot sa se ajute unele pe altele comunicandu-si resursele documentare, solutiile legislative, modalitatile optime de a actiona pentru indeplinirea unor scopuri concrete, oferind recomandari pentru anumite persoane si multe altele. In plus, colaborarea poate aduce si avantaje in plan teritorial, si nu ar mai fi necesar ca fiecare grup sa incerce sa penetreze toate ariile deoarece ar sti ca un alt grup cu care impart aceleasi scopuri o poate face mai bine si mai usor datorita resurselor umane si logistice de care dispune in zona.
O astfel de colaborare multidirectionala intr-o structura cu poli multipli intre diverse grupuri, toate orientate spre reforma, indiferent ca sunt ONG-uri (grupuri civice, de sustinere, etc.), grupuri care sustin candidati independenti, initiative ce sustin noi organizatii politice sau grupuri de analiza (think-thank) ar presupune o evolutie poate ceva mai lenta dar ar avea avantajul ca prin flexibilitatea si diversitatea structurii sa dea mai bine posibilitatea ca fiecare sa contribuie pe domeniul sau de activitate si in masura resurselor sale, garantand o constructie sociala care sa reflecte mai bine dezbaterea publica, apropierea de realitatile sociale si finalmente validitatea organizatilor politice aflate in astfel de colaborari. In plus, intr-o astfel de structura atasamentul fata de principiile competentei, integritatii si transparentei este nevoie sa fie permanent evidentiat pentru a evita compromisurile facute din nevoia de a-se incadra in anumite termene electorale, ori pentru anumite actiuni sau aliante ce pot avea beneficii pe termen scurt dar ar compromite scopul principal, reforma sistemului politic si administrativ.

Anunțuri

Responses

  1. Astea sunt parerile lui Adrian Dimitrie, sau ce e? Arata ca un interviu, al cui? Conteaza?

  2. Sunt parerile autorului in urma analizei mai multor initiative la care a participat sau pe care le-a urmarit in ultimii ani.

    Nu este un interviu, este o sinteza. S-a utilizat o structura bazata pe intrebari in incercarea de a crea un material mai usor de urmarit.

    Intrebarea daca conteaza sau nu poate fi interpretata divers. La ce va referiti?

  3. Numai textul conteaza. Am intalnit si eu chestiile astea, e bine ca sunt; nu cred ca se vor termina aici.

  4. in primul rand trebuiesc formulate „N”doctrine,ideologii si chiar convingeri intelectuale dar mai ales un veritabil crez

  5. Crezul presupune anumite valori, in cazul politicii ar fi vorba de valori comune unui grup.
    In societatea actuala sunt relative putine valori care pot conduce la un crez (in sensul bun al cuvantului) si probabil doar o minoritate ar fi dispusa sa le urmeze cu consecventa.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: